Probabil nu o sa mai fiu niciodata la fel, probabil ca o sa raman o incuiata tot restul vietii, probabil ca nu o sa mai vad niciodata in parti, ci doar in fata precum calul...
Privesc ultimii mei 3 ani de viata ca "inainte" si "dupa"...desi imi e dor de "inainte", ma complac in "dupa".
Nu am chef de viata, nu am chef de oameni...mi s-a luat de oameni...
Si totusi imi lipseste la nebunie "inainte", perioada in care visam si speram, in care nu credeam ca toti oamenii sunt niste imbecili... perioada in care puteam sa rad cu gura pana la urechi, sa dansez si sa cant. Perioada in care singura mea grija era ca Simona are un tel mai performant ca al meu si as fi vrut si eu ca macar infrarosul sa imi functioneze asa cum trebuie, perioada in care ieseam si ma plimbam noaptea in parcul politehnicii si stateam de vorba pe banca, in fata bisericii pana la 2-3 dimineata, perioada in care nu aveam inima sfaramata si nu imi pasa ce crede lumea.
Imi lipseste Prigatul cu Vodka si discutiile pe marginea lui, la o punga de seminte... Dar ce mai e de discutat? Ce mai e de spus ce nu am spus deja? Ce mai e de descoperit nou?... La ce sa mai visez? La ce bun sa mai visez cand totul se naruie? Nici macar planurile cu privire la facultate nu am reusit sa le duc la bun sfarsit...pana si alea se naruie unul cate unul.
Optimism, vino inapoi!!! E un ordin!
30 apr. 2009
29 apr. 2009
Gandurile unui viitor inginer
Mai sunt fix 18 zile si vine concertul Depeche...
Sper sa merg la el si sa rad, sper sa merg la el si sa cant, sper sa merg si sa ma simt bine...si cu toate astea am atatea emotii... 90% depinde de mine ca obiectivele mele sa se indeplineasca, 10% depinde de norocul, sau ghinionul meu de a intalni oameni pe care nu vreau sa ii vad. Oameni buni, stati acasa, va rog eu frumos...sau in alta zona a parcului decat zona B, sau in alta zona a zonei B decat cea in care sunt eu.
Pe de alta parte, sper din tot sufletul sa aflu ca s-a produs o greseala in cataloage si cele 2 restante pe care stiu ca le am, de fapt...nu le am. De asemeni, dc nu am norocul de greseli in cataloage, poate, cine stie cum...sotiile profesorilor isi vor face datoria de neveste si ii vor satisface pe toate planurile...si ei vor fi atat de linistiti si fericiti incat o sa ne dea si noua 5-ul din mila.
Ehhh, visez si eu...
Sper sa merg la el si sa rad, sper sa merg la el si sa cant, sper sa merg si sa ma simt bine...si cu toate astea am atatea emotii... 90% depinde de mine ca obiectivele mele sa se indeplineasca, 10% depinde de norocul, sau ghinionul meu de a intalni oameni pe care nu vreau sa ii vad. Oameni buni, stati acasa, va rog eu frumos...sau in alta zona a parcului decat zona B, sau in alta zona a zonei B decat cea in care sunt eu.
Pe de alta parte, sper din tot sufletul sa aflu ca s-a produs o greseala in cataloage si cele 2 restante pe care stiu ca le am, de fapt...nu le am. De asemeni, dc nu am norocul de greseli in cataloage, poate, cine stie cum...sotiile profesorilor isi vor face datoria de neveste si ii vor satisface pe toate planurile...si ei vor fi atat de linistiti si fericiti incat o sa ne dea si noua 5-ul din mila.
Ehhh, visez si eu...
6 apr. 2009
Revolta...
Fucking, fucking, fuckig, fucking shit...
Vine licenta cu pasi mari...si inaintea ei, vin restantele cu pasi si mai mari si tarasc dupa ele galoane de nervi si stress...
Linistea mea psihica si fizica este tulburata... simt ca sunt labila psihic. Cred ca am experimentat toate starile psihice posibile, sau cel putin am acoperit o paleta destul de larga pe scara nebuniei, inclusiv vorbitul singura pe strada, urlat, cantat, ras fara rost... ce e drept, nu am plans inca, dar nu e timpul pierdut...
Vreau sa ies din casa, sa vorbesc cu oameni, sa ma vait, sa fiu incurajata...si toata lumea e ocupata. Am nevoie de un grup nou de prieteni, obligatoriu celibatari! E stresant...toate cunostintele mele sunt izolate la domiciliu, sau dc nu izolate, atunci foarte reduse mental... ptr ca au prieteni/prietene. Vreau sa ies la un suc...si nu am cu cine, vreau sa ies sa ma plimb...si nu am cu cine... Asta e pretul care trebuie platit pentru sex zilnic? nu mai iesi din casa, nu mai raspunzi la telefoane, nu mai raspunzi pe mess...ptr ca ai prieten?!? WTF?!? ...imi scapa ceva...
Parca am avut si eu prieten...oare la fel de enervanta si nesuferita eram si eu? Oare o data ce treci de la gandirea la singular, la cea la plural, uiti ca mai exista si oameni care gandesc la singular si le dai automat ignore? Nu e drept!!!
E incredibila situatia... oare cum pot sa fiu atat de singura, cand sunt inconjurata de oameni?
Dragii mei prieteni celibatari... veniti, eu va astept...
Vine licenta cu pasi mari...si inaintea ei, vin restantele cu pasi si mai mari si tarasc dupa ele galoane de nervi si stress...
Linistea mea psihica si fizica este tulburata... simt ca sunt labila psihic. Cred ca am experimentat toate starile psihice posibile, sau cel putin am acoperit o paleta destul de larga pe scara nebuniei, inclusiv vorbitul singura pe strada, urlat, cantat, ras fara rost... ce e drept, nu am plans inca, dar nu e timpul pierdut...
Vreau sa ies din casa, sa vorbesc cu oameni, sa ma vait, sa fiu incurajata...si toata lumea e ocupata. Am nevoie de un grup nou de prieteni, obligatoriu celibatari! E stresant...toate cunostintele mele sunt izolate la domiciliu, sau dc nu izolate, atunci foarte reduse mental... ptr ca au prieteni/prietene. Vreau sa ies la un suc...si nu am cu cine, vreau sa ies sa ma plimb...si nu am cu cine... Asta e pretul care trebuie platit pentru sex zilnic? nu mai iesi din casa, nu mai raspunzi la telefoane, nu mai raspunzi pe mess...ptr ca ai prieten?!? WTF?!? ...imi scapa ceva...
Parca am avut si eu prieten...oare la fel de enervanta si nesuferita eram si eu? Oare o data ce treci de la gandirea la singular, la cea la plural, uiti ca mai exista si oameni care gandesc la singular si le dai automat ignore? Nu e drept!!!
E incredibila situatia... oare cum pot sa fiu atat de singura, cand sunt inconjurata de oameni?
Dragii mei prieteni celibatari... veniti, eu va astept...
1 apr. 2009
O privire optimista in viitor
Se termina ...
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...
Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
De fapt, imi pot imagina in linii mari...
O sa termin, o sa imi gasesc de munca, o sa am un salariu bun si colegi minunati...
O sa imi fac noi prieteni, o sa imi intalnesc jumatatea si impreuna vom cumpara o casuta/apartament, o masinutza si vom avea copii blonzi si cu ochii albastrii.
Pe masura ce o sa acumulez experienta o sa avansez si mai mult la munca...pana o sa ajung intr-o pozitie destul de avansata, si o sa am un salariu peste medie.
O sa fiu o mama minunata...si sper ca o sa am timp sa stau cu copiii mei si sa le ofer o educatie destul de buna, asa cum am primit si eu acasa de la mama si de la tata.
Sotul meu o sa fie iubitor si pus pe sotii, atent si o sa ma ajute la treburile casnice, ce sa mai, barbatul ideal... :P
Oare care din cele 2 realitati vor urma?
Oare cum se vor impleti cele doua..?
Cineva spunea o data ca, viitorul ni-l facem cu mana noastra...cred ca sunt prea lenesa ca sa imi fie bine totusi.
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...
Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
De fapt, imi pot imagina in linii mari...
O sa termin, o sa imi gasesc de munca, o sa am un salariu bun si colegi minunati...
O sa imi fac noi prieteni, o sa imi intalnesc jumatatea si impreuna vom cumpara o casuta/apartament, o masinutza si vom avea copii blonzi si cu ochii albastrii.
Pe masura ce o sa acumulez experienta o sa avansez si mai mult la munca...pana o sa ajung intr-o pozitie destul de avansata, si o sa am un salariu peste medie.
O sa fiu o mama minunata...si sper ca o sa am timp sa stau cu copiii mei si sa le ofer o educatie destul de buna, asa cum am primit si eu acasa de la mama si de la tata.
Sotul meu o sa fie iubitor si pus pe sotii, atent si o sa ma ajute la treburile casnice, ce sa mai, barbatul ideal... :P
Oare care din cele 2 realitati vor urma?
Oare cum se vor impleti cele doua..?
Cineva spunea o data ca, viitorul ni-l facem cu mana noastra...cred ca sunt prea lenesa ca sa imi fie bine totusi.
O privire pesimista in viitor
Se termina ...
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...
Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
In nici una dintre situatii nu reusesc sa imi dau seama cum o sa fac sa imi cumpar casa si masina la care visez... deci probabil ca toata actiunea se va petrece intr-un canal, sau in gara...sau in continuare la mama si la tata acasa. Abia astept sa am 40 ani si sa am 2-3 copii si sa vina tata sa mi explice ca ceea ce fac eu nu e bine, ca ma invata el cum se face, ca el stie cel mai bine, sa ma iau dupa el...ca eu sunt mica si nu stiu. VAAIII da-mi 2 palme te rog!!!
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...
Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
De fapt, imi pot imagina in linii mari. O sa devin un adult plictisitor si enervant care o sa faca pe desteptul si o sa ii enerveze pe cei din jur, o sa fiu prizoniera rutinei, o sa devin "nevasta" si nu "sotie"...probabil o sa am un copil, dar departe de mine gandul asta... de fapt ma sperie atat de tare ideea de a incerca sa fac un copil...incat parca imi vine sa las balta toata activitatea asta.
Si de aici drumul se imparte in doua. Ori o sa incerc sa fac copilul si o sa reusesc, si o sa am o viata activa si o sa alerg de colo colo dupa fundul lui, ori nu o sa reusesc...si atunci o sa am cea mai monotona si lipsita de sens viata.
In nici una dintre situatii nu reusesc sa imi dau seama cum o sa fac sa imi cumpar casa si masina la care visez... deci probabil ca toata actiunea se va petrece intr-un canal, sau in gara...sau in continuare la mama si la tata acasa. Abia astept sa am 40 ani si sa am 2-3 copii si sa vina tata sa mi explice ca ceea ce fac eu nu e bine, ca ma invata el cum se face, ca el stie cel mai bine, sa ma iau dupa el...ca eu sunt mica si nu stiu. VAAIII da-mi 2 palme te rog!!!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
