Campania incaltari pentru elefanti :)

Din lipsa de altceva... m-am apucat de crosetat si de tricotat...

Din disperare de cauza, urmarita fiind de criza si de plictiseala, de lipsa banilor si din lipsa ocupatiilor... am inceput sa fac botosei.

Am terminat unul, primul meu botos, primul meu tricot... Este minunat si emotionant... pacat ca seamana cu un botos pentru un elefant. Nu face nimic, ecologistul din mine este fericit :) unui elefant ii va fi cald la un picior (nu mai am ata sa ii fac nici macar pereche, da ce mai sa mai fac inca 3 pentru toate cele 4 picioare ale elefantului).

Insa cu ocazia asta lansez o campanie nascuta din mila oamenilor pentru elefanti... poate se indura cineva sa faca si ceilalti 3 botosi pentru bietul animal... El cu siguranta o sa va fie recunoscator oameni buni

Master complementar sau de aprofundare?

A trecut licenta, a trecut vara si vine toamna...
Si dupa cum stie toata lumea, "toamna se numara bobocii"... si cum dupa 17 ani de scoala imi e greu sa renunt la obiceiurile vechi (cumparat de rechizite toamna, emotii in sesiuni...si umblatul cu carnetul de note dp mine)... si totul adunat cu doza vaga de sadism din mine, m-am decis sa dau la master.
Intrebarea se pune.... Care master, complementar sau de aprofundare?
Care sunt diferentele si care sunt avantajele dat fiind ca am terminat o facultate de 5 ani, in mijlocul crizei economice....si acum sunt somer cu diploma.

Deci?
:D

Si s-a dus...

...dulcea minune..

Sunt inginer de o luna si fix... 9 zile (a trebuit sa calculez :D ) si da, stau...si da, mi-e dor de imputitul de bucuresti... si da, mi-e dor de scoala... singurul de care nu imi e dor e caminul. Urasc caminul...
Am ajuns sa ma uit la tv, sa dorm pana la 5 dupamasa si sa ma culc la 7 dimineata... mananc, dorm, citesc, ma uit la Stargate SG-1 ... Mi-e dor de agitatie, mi-e dor de Carrefour (aici e prea greu si complicat sa ajung in hipermarketuri)... mi-e dor de caldura, de poluare (acasa scot capul pe geam si miroase...a aer curat. Unde sunt gazele de esapament? Unde e dioxidul de carbon?), mi-e dor de zgomot, de masinile scumpe trase in fata la Dumars si pline de cocalari si idioti, mi-e dor de muzica de la vecinii din P7, etaj 3, P8, parter si etaj 2... toate 3 concomitent si stiluri diferite de muzica.
Aici e liniste si pace...pana si cand merg la WC, seara, e atat de liniste incat mi-e rusine sa trag apa dp mine, ca deh, deranjez...

Cat mai dureaza? Vreau sa fac ceva...sa ma integrez, vreau sa-mi gasesc de munca, sa-mi fac prieteni noi, sa am bani, masina, casa...Vreau sa traiesc. Irosesc zile importante din viata mea...Irosesc timp...

Mama ma-sii de criza mondiala. Nu o mai suport...

Chiar nu vrea sa angajeze nimeni un proaspat inginer energetician in Pitesti?... nici macar nu vreau salariu mare, vreau doar o ocupatie...

5 zile, inainte sa devin somer :))

Mai e un picutz, uite, atatica _ de putin.

Ce am invatat din experienta proaspata cu licenta?
1. Nu tema conteaza ci coordonatorul.
2. Niciodata nu te apuci de facut research cu 3 zile inainte de data predarii proiectului.
3. Varsta si experienta coordonatorului conteaza.

Inca 5 zile si o sa fiu somer :D

10 zile inainte de licenta :D

Mai sunt 10 zile...si vine...si trece...si s-a dus.
Acum, aceeasi fraza pe larg, in mai multe cuvinte. :)
Mai sunt 10 zile si vine licenta, o sa treaca...si asa s-a dus facultatea.

As mintii daca as spune ca nu sunt stresata.
Cea mai mare dezamagire in legatura cu licenta am avut-o in dimineata asta. Am visat ca dormeam...si era doarte tarziu si eu inca dormeam... si la un moment dat m-am trezit mi-am verificat mailul si primisem 2 mailuri de la profa de licenta in care se lua de mine ca in loc sa lucrez eu stau si dorm...
Si acum intervine dezamagirea. Cand chiar m-am trezit si mi-am verificat mailul, aveam doar un mail de la ea, nu doua ca in vis....

Adevarata dezamagire :))

Ma duc in oglinda acum, sa vad cate riduri mi-au mai aparut pe fata de dimineata incoace, sa numar cati pumni de par mi-au mai cazut si cate fire de par mi-au mai albit...

Ura, in sfarsit am scapat de monotonie si plictiseala :P nu ca nu le as duce dorul...

Mult a fost, putin a ramas...

Am dat un examen, mai e unul. Am scapat de cel usor, urmeaza cel greu... Dar oare chiar atat de ghinionista sa fiu si sa nu reusesc sa il iau in conditiile in care toti prostii l-au luat? Da, tot ce se poate...exista si sansa asta.

Mai e un examen, apoi 2 luni de scoala....si gata, inca un inginer scos pe banda rulanta.

Vb aia, "Dormi studentule in pace, tara inginer te face" :))

:-< (...oftat)

In cautarea optimismului...

Probabil nu o sa mai fiu niciodata la fel, probabil ca o sa raman o incuiata tot restul vietii, probabil ca nu o sa mai vad niciodata in parti, ci doar in fata precum calul...
Privesc ultimii mei 3 ani de viata ca "inainte" si "dupa"...desi imi e dor de "inainte", ma complac in "dupa".
Nu am chef de viata, nu am chef de oameni...mi s-a luat de oameni...
Si totusi imi lipseste la nebunie "inainte", perioada in care visam si speram, in care nu credeam ca toti oamenii sunt niste imbecili... perioada in care puteam sa rad cu gura pana la urechi, sa dansez si sa cant. Perioada in care singura mea grija era ca Simona are un tel mai performant ca al meu si as fi vrut si eu ca macar infrarosul sa imi functioneze asa cum trebuie, perioada in care ieseam si ma plimbam noaptea in parcul politehnicii si stateam de vorba pe banca, in fata bisericii pana la 2-3 dimineata, perioada in care nu aveam inima sfaramata si nu imi pasa ce crede lumea.
Imi lipseste Prigatul cu Vodka si discutiile pe marginea lui, la o punga de seminte... Dar ce mai e de discutat? Ce mai e de spus ce nu am spus deja? Ce mai e de descoperit nou?... La ce sa mai visez? La ce bun sa mai visez cand totul se naruie? Nici macar planurile cu privire la facultate nu am reusit sa le duc la bun sfarsit...pana si alea se naruie unul cate unul.

Optimism, vino inapoi!!! E un ordin!

Gandurile unui viitor inginer

Mai sunt fix 18 zile si vine concertul Depeche...
Sper sa merg la el si sa rad, sper sa merg la el si sa cant, sper sa merg si sa ma simt bine...si cu toate astea am atatea emotii... 90% depinde de mine ca obiectivele mele sa se indeplineasca, 10% depinde de norocul, sau ghinionul meu de a intalni oameni pe care nu vreau sa ii vad. Oameni buni, stati acasa, va rog eu frumos...sau in alta zona a parcului decat zona B, sau in alta zona a zonei B decat cea in care sunt eu.
Pe de alta parte, sper din tot sufletul sa aflu ca s-a produs o greseala in cataloage si cele 2 restante pe care stiu ca le am, de fapt...nu le am. De asemeni, dc nu am norocul de greseli in cataloage, poate, cine stie cum...sotiile profesorilor isi vor face datoria de neveste si ii vor satisface pe toate planurile...si ei vor fi atat de linistiti si fericiti incat o sa ne dea si noua 5-ul din mila.

Ehhh, visez si eu...

Revolta...

Fucking, fucking, fuckig, fucking shit...

Vine licenta cu pasi mari...si inaintea ei, vin restantele cu pasi si mai mari si tarasc dupa ele galoane de nervi si stress...
Linistea mea psihica si fizica este tulburata... simt ca sunt labila psihic. Cred ca am experimentat toate starile psihice posibile, sau cel putin am acoperit o paleta destul de larga pe scara nebuniei, inclusiv vorbitul singura pe strada, urlat, cantat, ras fara rost... ce e drept, nu am plans inca, dar nu e timpul pierdut...

Vreau sa ies din casa, sa vorbesc cu oameni, sa ma vait, sa fiu incurajata...si toata lumea e ocupata. Am nevoie de un grup nou de prieteni, obligatoriu celibatari! E stresant...toate cunostintele mele sunt izolate la domiciliu, sau dc nu izolate, atunci foarte reduse mental... ptr ca au prieteni/prietene. Vreau sa ies la un suc...si nu am cu cine, vreau sa ies sa ma plimb...si nu am cu cine... Asta e pretul care trebuie platit pentru sex zilnic? nu mai iesi din casa, nu mai raspunzi la telefoane, nu mai raspunzi pe mess...ptr ca ai prieten?!? WTF?!? ...imi scapa ceva...
Parca am avut si eu prieten...oare la fel de enervanta si nesuferita eram si eu? Oare o data ce treci de la gandirea la singular, la cea la plural, uiti ca mai exista si oameni care gandesc la singular si le dai automat ignore? Nu e drept!!!

E incredibila situatia... oare cum pot sa fiu atat de singura, cand sunt inconjurata de oameni?
Dragii mei prieteni celibatari... veniti, eu va astept...

O privire optimista in viitor

Se termina ...
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...

Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
De fapt, imi pot imagina in linii mari...

O sa termin, o sa imi gasesc de munca, o sa am un salariu bun si colegi minunati...
O sa imi fac noi prieteni, o sa imi intalnesc jumatatea si impreuna vom cumpara o casuta/apartament, o masinutza si vom avea copii blonzi si cu ochii albastrii.
Pe masura ce o sa acumulez experienta o sa avansez si mai mult la munca...pana o sa ajung intr-o pozitie destul de avansata, si o sa am un salariu peste medie.
O sa fiu o mama minunata...si sper ca o sa am timp sa stau cu copiii mei si sa le ofer o educatie destul de buna, asa cum am primit si eu acasa de la mama si de la tata.
Sotul meu o sa fie iubitor si pus pe sotii, atent si o sa ma ajute la treburile casnice, ce sa mai, barbatul ideal... :P


Oare care din cele 2 realitati vor urma?
Oare cum se vor impleti cele doua..?
Cineva spunea o data ca, viitorul ni-l facem cu mana noastra...cred ca sunt prea lenesa ca sa imi fie bine totusi.

O privire pesimista in viitor

Se termina ...
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...

Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.

De fapt, imi pot imagina in linii mari. O sa devin un adult plictisitor si enervant care o sa faca pe desteptul si o sa ii enerveze pe cei din jur, o sa fiu prizoniera rutinei, o sa devin "nevasta" si nu "sotie"...probabil o sa am un copil, dar departe de mine gandul asta... de fapt ma sperie atat de tare ideea de a incerca sa fac un copil...incat parca imi vine sa las balta toata activitatea asta.

Si de aici drumul se imparte in doua. Ori o sa incerc sa fac copilul si o sa reusesc, si o sa am o viata activa si o sa alerg de colo colo dupa fundul lui, ori nu o sa reusesc...si atunci o sa am cea mai monotona si lipsita de sens viata.

In nici una dintre situatii nu reusesc sa imi dau seama cum o sa fac sa imi cumpar casa si masina la care visez... deci probabil ca toata actiunea se va petrece intr-un canal, sau in gara...sau in continuare la mama si la tata acasa. Abia astept sa am 40 ani si sa am 2-3 copii si sa vina tata sa mi explice ca ceea ce fac eu nu e bine, ca ma invata el cum se face, ca el stie cel mai bine, sa ma iau dupa el...ca eu sunt mica si nu stiu. VAAIII da-mi 2 palme te rog!!!

Rational versus Suflet ...?!

Ma intreb care e adevarul?

Cel pe care imi impun sa-l cred...sau cel pe care refuz sa il cred?
Pana una alta cum imi e mai bine si cum imi e mai rau?

Pe de o parte, sunt o paria a societatii, un om... refuzat de societate...
Pe de alta parte...o duc mai bine decat multi dintre cunoscutii mei.

Ce am de pierdut? se pare cateva prietenii, cu timpul probabil din ce in ce mai multe. De, invitatiile la petreceri si chefuri se dau in functie de statutul social, telefoanele se dau in functie de statutul social, iesirile la cafea si la munte la fel... Pierd imbratisari - nu stiu cum de pot sa traiesc fara ele ...si saruturi (alea nu sunt asa necesare)

Ce am de castigat? ...cred ca liniste. Nu ma streseaza nimeni, nu ma bate nimeni la cap, sunt propria stapana a timpului meu, dorm linistita... si nu cheltui bani la sarbatorile stupide adoptate de la americani.

Deci cine e nebunul? eu care la 23 de ani ma simt libera? Sau cei care la 23 de ani sustin ca sunt fericiti si maturi... in 2?
Cine greseste si cine are dreptate? Rationalul sau sufletul?

Deci, baieti...domnita singura si disponibila aici... vrea invitatii la munte si iesiri la cafea... sacrificati-va si ajutati societatea sa functioneze asa cum trebuie.

Sau poate trebuie sa imi schimb eu grupul de prieteni ca apoi totul sa fie in regula?
:-?

VINE PRIMAVARA!!!

Canta pasarelele, au aparut ghioceii...in sfarsit vine primavara...
In curand o sa infloreasca si lalelele mele...
Uuuuu
Oficial ma declar un fan al primaverii :P
Cand te arde pe obraz soarele cald si bland...si adie un vant inca rece...iesi in tricou si simti toate diferentele de temperatura atat de minunate... vezi florile multicolore in copaci si ... Simfonia Lalelelor...abia astept, abia astept :D
Primavara, bine ai venit :)

Later edit: Lalelele mele au ramas numai una... si ea saraca era zambila. Intre timp s-a gandit sa se usuce si ea si sa nu mai infloresca.
Numai incalzirea globala e de vina, stiu eu... faptul ca eu uitam sa o ud cu saptamana nu are nici o legatura cu moartea sarmanei plantute.
...Sunt un dezastru!

HOPE

This is the word...
Mi-am dat seama de ce fug de relatii...de ce nu vreau sa ma implic... din cauza sperantei, a viselor... Nu am nimic cu fluturasii, cu zambetul, telefoanele si sms-ul de noapte buna...dar speranta?
Asta e motivul pentru care nu vreau o relatie...pentru ca nu vreau sa mai visez alaturi de nimeni, nu vrea sa-mi cladesc viitorul langa cineva in vise...si apoi sa se naruie totul.
Sunt patetica...stiu...

Revelation time!!!

Tocmai am realizat de ce oamenii nu spun adevarul niciodata...
Pentru ca adevarul doare...si doare in draciiiii.... atat de tare incat nu stii ce te-a lovit ...
Si nu stiu daca e lasitatea sau bunatatea cea care ii determina pe oameni sa minta si nici nu stiu daca minciuna e calea cea sanatoasa... si nici nu stiu daca e bine.
...dar tocmai am vorbit cu un om care mi-a spus ca e dispus sa plateasca cu viata pentru a razbuna nedreptatea care i-a fost facuta... si nu stiu daca ceea ce stie el e adevarul gol golutz sau un adevar cosmetizat in minciunele mici, care sa-l faca sa para mai usor de digerat... oricum ar fi...de ce oamenii ranesc alti oameni? Totul e un joc, un risc, o loterie...nu ai de unde sa stii ce va fi la final, daca o sa castigi sau nu...dar cu totii riscam. De ce?
Si inca un lucru, conform teoriei mele cei care agata pe net automat si indiscutabil au ceva probleme, e doar o chestiune de timp pana sa aflii care sunt ele. Ei bine, pentru o perioada scurta de timp am avut eronata impresia ca teoria mea e una nationala care se aplica doar manelarilor nostii. Ei bine, m-am inselat...se aplica la nivel international. Credeam ca numai la noi in tara oamenii au un nivel de inteligenta si de a gandii deschis destul de redus...dar se pare ca nici cei de afara nu exceleaza.
Suntem toti o apa si-un pamant (vorba celor de la Kumm)...

Vreau/Trebuie

Nu ma pot relaxa...de vreo saptamana si ceva, doua, sunt intr-o stare de tensiune totala, stresata, isterica, crizata...tot ce e mai rau adunat intr-un om... Ma ajunge oboseala...si ideea ca sunt anul 5... ma omoara, la propriu.
Trebuie sa iau toate examenele, toate restantele, TREBUIE... asta imi ucide neuronii... urasc cuvantul "trebuie"... de ce nu pot sa il inlocuiesc cu "vreau" sau "pot"?
Mai devreme m-am uitat in oglinda...pe langa ridurile de la ochi aparute de-a lungul facultatii, au mai aparut si fire albe...mai multe decat erau... cearcane de care am impresia ca nu o sa mai scap niciodata... si desi imi repet in minte ca si daca stau in starea asta tot nu imi garanteaza nimeni reusita, eu nu pot sa scap de ea... simt ca o sa-mi iasa ochii din cap la un moment dat de atata stress...
Vreau sa fiu iar copil, sa ma joc in fata blocului si singura mea problema sa fie din nou faptul ca eu nu am penar cu pian si colegele mele au...
Vreau sa merg la inot si sa ma balacesc in bazin si sa sar in apa si sa iau burta, sa ma usture si sa ma cert eu pe mine ca am facut iar asta desi stiu cat e de dureros si neplacut...
VREAU...
Vreau..
vreau..
:(

Le fofileala...

Ma intreb, oare de ce inainte de fiecare examen, indiferent de materie...eu ma fofilez de la invatat... Ma apuca brusc durerile de cap, de burta, mi se face somn, sete, foame...
De aproape 17 ani se intampla la fel, mereu e la fel...oare o sa ma schimb vreodata? O sa reusesc sa devin si eu mai responsabila si sa ma achit de datoriile mele...sau asa o sa fiu mereu?
Maine poimaine ma angajez...o sa ma dea aia afara pe motiv de neseriozitate...si o sa-mi spuna, "Am avut o problema, OUT!!!"
Se pare ca nu sunt capabila sa fiu funny in perioada asta :P
Am uitat, eu luasem o decizie, acum o sa dau si in scris asta... incepand de ieri, am luat decizia sa dorm mai mult si mai sanatos...pana acum nu mi-a iesit miscarea :))
...poate maine, sau poimaine :))

Din capitolul "Intrebarea Retorica" :P

Ma intreb... de ce oamenilor li se pare ca dc te vorbesc pe la spate si iti zambesc in fata sunt mai buni...
De ce au impresia ca daca se prefac ca totul e in regula cand intri in incapere...si susotesc atunci cand iesi, nu ii auzi si totul e in regula dupa aceea...
Oare daca se susoteste in spatele meu, eu o sa inteleg unde si cu ce am gresit si data viitoare voi face lucrurile mai bine? Sau probail voi putea sa schimb cumva situatia...eventual sa imi cer si scuze...
De ce sunt oamenii parsivi? De ce sunt prefacuti... Oare chiar conteaza ce cred ceilalti despre noi? Oare chiar nu putem traii ....
Nu, cred ca nu putem...din asta suntem facuti.... parsivi si cu o dorinta imensa ca toata lumea sa ne placa. Daca nu ar fi asa nu m-as mai framanta acum... ar trebui sa nu-mi pese ca lumea nu ma place...
...si totusi imi pasa...
.
La dracu cu toti... prima zi din noua mea viata a fost destul de acra :P
Probabil din cauza durerii de cap...sper ca a doua zi sa fie mai buna :)

The first day of the rest of my life

Astazi am mers in facultate ca un elev silitor ce sunt...evident, nu pentru cursuri ci ca sa-mi platesc restantele. Iar in momentul in care ma indreptam morocanoasa spre camin (era prea de dimineata pentru mine, ora 12) m-a lovit:

Se termina facultatea... este ultima zi de cursuri...de maine sesiune, apoi licenta...apoi?!?

Apoi ce urmeaza?

Urmeaza un loc de munca plictisitor, griji, locuitul cu parintii din nou... singuratate...

Am observat mai nou ca oamenii se impart in alte categorii de clase. Nu mai sunt saraci si bogati, urati si frumosi... acum sunt cei singuri si cei cuplati... Petrecerile se organizeaza dupa acest statut, iesirile in oras, iesirile la cafea... pana si telefoanele se dau in functie de asta... viata e cruda :P

Si revenind la ziua de azi si nu la bazaconiile mele de constatari...

Astazi a fost ultima zi de cursuri, apoi urmeaza ultima sesiune, ultima tema, ultima restanta, ultima iesire in Piranha cea neincapatoare si plina de fum...

Scorpionului din mine nu ii plac partile astea cu "ultima".

Scorpionul din mine nu vrea sa accepte aceste schimbari si nici nu se simte confortabil cu ele...

Mi-a luat 5 ani sa ma obisnuiesc cu acest stil de viata, sa ma obisnuiesc cu chiulurile si fofilatul din diverse situatii, sa ma obisnuiesc sa traiesc cu inca 3 persoane in camera... acum trebuie sa schimb tot?...iar?

Nu vreau sa fiu om mare, nu vreau sa ma angajez, nu vreau sa am responsabilitati...si mai mult decat orice, nu vreau sa intru in batalia asta singura...

Trebuie sa revin cu un post mai vesel...viata nu e chiar atat de pesimista...sunt doar eu nedormita si morocanoasa...

This is not the end, is just the first day of the rest of my life!