Campania incaltari pentru elefanti :)

Din lipsa de altceva... m-am apucat de crosetat si de tricotat...

Din disperare de cauza, urmarita fiind de criza si de plictiseala, de lipsa banilor si din lipsa ocupatiilor... am inceput sa fac botosei.

Am terminat unul, primul meu botos, primul meu tricot... Este minunat si emotionant... pacat ca seamana cu un botos pentru un elefant. Nu face nimic, ecologistul din mine este fericit :) unui elefant ii va fi cald la un picior (nu mai am ata sa ii fac nici macar pereche, da ce mai sa mai fac inca 3 pentru toate cele 4 picioare ale elefantului).

Insa cu ocazia asta lansez o campanie nascuta din mila oamenilor pentru elefanti... poate se indura cineva sa faca si ceilalti 3 botosi pentru bietul animal... El cu siguranta o sa va fie recunoscator oameni buni

Master complementar sau de aprofundare?

A trecut licenta, a trecut vara si vine toamna...
Si dupa cum stie toata lumea, "toamna se numara bobocii"... si cum dupa 17 ani de scoala imi e greu sa renunt la obiceiurile vechi (cumparat de rechizite toamna, emotii in sesiuni...si umblatul cu carnetul de note dp mine)... si totul adunat cu doza vaga de sadism din mine, m-am decis sa dau la master.
Intrebarea se pune.... Care master, complementar sau de aprofundare?
Care sunt diferentele si care sunt avantajele dat fiind ca am terminat o facultate de 5 ani, in mijlocul crizei economice....si acum sunt somer cu diploma.

Deci?
:D

Si s-a dus...

...dulcea minune..

Sunt inginer de o luna si fix... 9 zile (a trebuit sa calculez :D ) si da, stau...si da, mi-e dor de imputitul de bucuresti... si da, mi-e dor de scoala... singurul de care nu imi e dor e caminul. Urasc caminul...
Am ajuns sa ma uit la tv, sa dorm pana la 5 dupamasa si sa ma culc la 7 dimineata... mananc, dorm, citesc, ma uit la Stargate SG-1 ... Mi-e dor de agitatie, mi-e dor de Carrefour (aici e prea greu si complicat sa ajung in hipermarketuri)... mi-e dor de caldura, de poluare (acasa scot capul pe geam si miroase...a aer curat. Unde sunt gazele de esapament? Unde e dioxidul de carbon?), mi-e dor de zgomot, de masinile scumpe trase in fata la Dumars si pline de cocalari si idioti, mi-e dor de muzica de la vecinii din P7, etaj 3, P8, parter si etaj 2... toate 3 concomitent si stiluri diferite de muzica.
Aici e liniste si pace...pana si cand merg la WC, seara, e atat de liniste incat mi-e rusine sa trag apa dp mine, ca deh, deranjez...

Cat mai dureaza? Vreau sa fac ceva...sa ma integrez, vreau sa-mi gasesc de munca, sa-mi fac prieteni noi, sa am bani, masina, casa...Vreau sa traiesc. Irosesc zile importante din viata mea...Irosesc timp...

Mama ma-sii de criza mondiala. Nu o mai suport...

Chiar nu vrea sa angajeze nimeni un proaspat inginer energetician in Pitesti?... nici macar nu vreau salariu mare, vreau doar o ocupatie...

5 zile, inainte sa devin somer :))

Mai e un picutz, uite, atatica _ de putin.

Ce am invatat din experienta proaspata cu licenta?
1. Nu tema conteaza ci coordonatorul.
2. Niciodata nu te apuci de facut research cu 3 zile inainte de data predarii proiectului.
3. Varsta si experienta coordonatorului conteaza.

Inca 5 zile si o sa fiu somer :D

10 zile inainte de licenta :D

Mai sunt 10 zile...si vine...si trece...si s-a dus.
Acum, aceeasi fraza pe larg, in mai multe cuvinte. :)
Mai sunt 10 zile si vine licenta, o sa treaca...si asa s-a dus facultatea.

As mintii daca as spune ca nu sunt stresata.
Cea mai mare dezamagire in legatura cu licenta am avut-o in dimineata asta. Am visat ca dormeam...si era doarte tarziu si eu inca dormeam... si la un moment dat m-am trezit mi-am verificat mailul si primisem 2 mailuri de la profa de licenta in care se lua de mine ca in loc sa lucrez eu stau si dorm...
Si acum intervine dezamagirea. Cand chiar m-am trezit si mi-am verificat mailul, aveam doar un mail de la ea, nu doua ca in vis....

Adevarata dezamagire :))

Ma duc in oglinda acum, sa vad cate riduri mi-au mai aparut pe fata de dimineata incoace, sa numar cati pumni de par mi-au mai cazut si cate fire de par mi-au mai albit...

Ura, in sfarsit am scapat de monotonie si plictiseala :P nu ca nu le as duce dorul...

Mult a fost, putin a ramas...

Am dat un examen, mai e unul. Am scapat de cel usor, urmeaza cel greu... Dar oare chiar atat de ghinionista sa fiu si sa nu reusesc sa il iau in conditiile in care toti prostii l-au luat? Da, tot ce se poate...exista si sansa asta.

Mai e un examen, apoi 2 luni de scoala....si gata, inca un inginer scos pe banda rulanta.

Vb aia, "Dormi studentule in pace, tara inginer te face" :))

:-< (...oftat)

In cautarea optimismului...

Probabil nu o sa mai fiu niciodata la fel, probabil ca o sa raman o incuiata tot restul vietii, probabil ca nu o sa mai vad niciodata in parti, ci doar in fata precum calul...
Privesc ultimii mei 3 ani de viata ca "inainte" si "dupa"...desi imi e dor de "inainte", ma complac in "dupa".
Nu am chef de viata, nu am chef de oameni...mi s-a luat de oameni...
Si totusi imi lipseste la nebunie "inainte", perioada in care visam si speram, in care nu credeam ca toti oamenii sunt niste imbecili... perioada in care puteam sa rad cu gura pana la urechi, sa dansez si sa cant. Perioada in care singura mea grija era ca Simona are un tel mai performant ca al meu si as fi vrut si eu ca macar infrarosul sa imi functioneze asa cum trebuie, perioada in care ieseam si ma plimbam noaptea in parcul politehnicii si stateam de vorba pe banca, in fata bisericii pana la 2-3 dimineata, perioada in care nu aveam inima sfaramata si nu imi pasa ce crede lumea.
Imi lipseste Prigatul cu Vodka si discutiile pe marginea lui, la o punga de seminte... Dar ce mai e de discutat? Ce mai e de spus ce nu am spus deja? Ce mai e de descoperit nou?... La ce sa mai visez? La ce bun sa mai visez cand totul se naruie? Nici macar planurile cu privire la facultate nu am reusit sa le duc la bun sfarsit...pana si alea se naruie unul cate unul.

Optimism, vino inapoi!!! E un ordin!

Gandurile unui viitor inginer

Mai sunt fix 18 zile si vine concertul Depeche...
Sper sa merg la el si sa rad, sper sa merg la el si sa cant, sper sa merg si sa ma simt bine...si cu toate astea am atatea emotii... 90% depinde de mine ca obiectivele mele sa se indeplineasca, 10% depinde de norocul, sau ghinionul meu de a intalni oameni pe care nu vreau sa ii vad. Oameni buni, stati acasa, va rog eu frumos...sau in alta zona a parcului decat zona B, sau in alta zona a zonei B decat cea in care sunt eu.
Pe de alta parte, sper din tot sufletul sa aflu ca s-a produs o greseala in cataloage si cele 2 restante pe care stiu ca le am, de fapt...nu le am. De asemeni, dc nu am norocul de greseli in cataloage, poate, cine stie cum...sotiile profesorilor isi vor face datoria de neveste si ii vor satisface pe toate planurile...si ei vor fi atat de linistiti si fericiti incat o sa ne dea si noua 5-ul din mila.

Ehhh, visez si eu...

Revolta...

Fucking, fucking, fuckig, fucking shit...

Vine licenta cu pasi mari...si inaintea ei, vin restantele cu pasi si mai mari si tarasc dupa ele galoane de nervi si stress...
Linistea mea psihica si fizica este tulburata... simt ca sunt labila psihic. Cred ca am experimentat toate starile psihice posibile, sau cel putin am acoperit o paleta destul de larga pe scara nebuniei, inclusiv vorbitul singura pe strada, urlat, cantat, ras fara rost... ce e drept, nu am plans inca, dar nu e timpul pierdut...

Vreau sa ies din casa, sa vorbesc cu oameni, sa ma vait, sa fiu incurajata...si toata lumea e ocupata. Am nevoie de un grup nou de prieteni, obligatoriu celibatari! E stresant...toate cunostintele mele sunt izolate la domiciliu, sau dc nu izolate, atunci foarte reduse mental... ptr ca au prieteni/prietene. Vreau sa ies la un suc...si nu am cu cine, vreau sa ies sa ma plimb...si nu am cu cine... Asta e pretul care trebuie platit pentru sex zilnic? nu mai iesi din casa, nu mai raspunzi la telefoane, nu mai raspunzi pe mess...ptr ca ai prieten?!? WTF?!? ...imi scapa ceva...
Parca am avut si eu prieten...oare la fel de enervanta si nesuferita eram si eu? Oare o data ce treci de la gandirea la singular, la cea la plural, uiti ca mai exista si oameni care gandesc la singular si le dai automat ignore? Nu e drept!!!

E incredibila situatia... oare cum pot sa fiu atat de singura, cand sunt inconjurata de oameni?
Dragii mei prieteni celibatari... veniti, eu va astept...

O privire optimista in viitor

Se termina ...
Inca o etapa din viata mea e gata, urmeaza alta...
Si asa s-a dus si facultatea, cu a ei viata de student, cu caminul, cu naveta, cu idilele si iubirile din timpul ei...

Nu imi vine sa cred ca se termina... nu am idee ce urmeaza, ce o sa se intample.
De fapt, imi pot imagina in linii mari...

O sa termin, o sa imi gasesc de munca, o sa am un salariu bun si colegi minunati...
O sa imi fac noi prieteni, o sa imi intalnesc jumatatea si impreuna vom cumpara o casuta/apartament, o masinutza si vom avea copii blonzi si cu ochii albastrii.
Pe masura ce o sa acumulez experienta o sa avansez si mai mult la munca...pana o sa ajung intr-o pozitie destul de avansata, si o sa am un salariu peste medie.
O sa fiu o mama minunata...si sper ca o sa am timp sa stau cu copiii mei si sa le ofer o educatie destul de buna, asa cum am primit si eu acasa de la mama si de la tata.
Sotul meu o sa fie iubitor si pus pe sotii, atent si o sa ma ajute la treburile casnice, ce sa mai, barbatul ideal... :P


Oare care din cele 2 realitati vor urma?
Oare cum se vor impleti cele doua..?
Cineva spunea o data ca, viitorul ni-l facem cu mana noastra...cred ca sunt prea lenesa ca sa imi fie bine totusi.