HOPE

This is the word...
Mi-am dat seama de ce fug de relatii...de ce nu vreau sa ma implic... din cauza sperantei, a viselor... Nu am nimic cu fluturasii, cu zambetul, telefoanele si sms-ul de noapte buna...dar speranta?
Asta e motivul pentru care nu vreau o relatie...pentru ca nu vreau sa mai visez alaturi de nimeni, nu vrea sa-mi cladesc viitorul langa cineva in vise...si apoi sa se naruie totul.
Sunt patetica...stiu...

Revelation time!!!

Tocmai am realizat de ce oamenii nu spun adevarul niciodata...
Pentru ca adevarul doare...si doare in draciiiii.... atat de tare incat nu stii ce te-a lovit ...
Si nu stiu daca e lasitatea sau bunatatea cea care ii determina pe oameni sa minta si nici nu stiu daca minciuna e calea cea sanatoasa... si nici nu stiu daca e bine.
...dar tocmai am vorbit cu un om care mi-a spus ca e dispus sa plateasca cu viata pentru a razbuna nedreptatea care i-a fost facuta... si nu stiu daca ceea ce stie el e adevarul gol golutz sau un adevar cosmetizat in minciunele mici, care sa-l faca sa para mai usor de digerat... oricum ar fi...de ce oamenii ranesc alti oameni? Totul e un joc, un risc, o loterie...nu ai de unde sa stii ce va fi la final, daca o sa castigi sau nu...dar cu totii riscam. De ce?
Si inca un lucru, conform teoriei mele cei care agata pe net automat si indiscutabil au ceva probleme, e doar o chestiune de timp pana sa aflii care sunt ele. Ei bine, pentru o perioada scurta de timp am avut eronata impresia ca teoria mea e una nationala care se aplica doar manelarilor nostii. Ei bine, m-am inselat...se aplica la nivel international. Credeam ca numai la noi in tara oamenii au un nivel de inteligenta si de a gandii deschis destul de redus...dar se pare ca nici cei de afara nu exceleaza.
Suntem toti o apa si-un pamant (vorba celor de la Kumm)...

Vreau/Trebuie

Nu ma pot relaxa...de vreo saptamana si ceva, doua, sunt intr-o stare de tensiune totala, stresata, isterica, crizata...tot ce e mai rau adunat intr-un om... Ma ajunge oboseala...si ideea ca sunt anul 5... ma omoara, la propriu.
Trebuie sa iau toate examenele, toate restantele, TREBUIE... asta imi ucide neuronii... urasc cuvantul "trebuie"... de ce nu pot sa il inlocuiesc cu "vreau" sau "pot"?
Mai devreme m-am uitat in oglinda...pe langa ridurile de la ochi aparute de-a lungul facultatii, au mai aparut si fire albe...mai multe decat erau... cearcane de care am impresia ca nu o sa mai scap niciodata... si desi imi repet in minte ca si daca stau in starea asta tot nu imi garanteaza nimeni reusita, eu nu pot sa scap de ea... simt ca o sa-mi iasa ochii din cap la un moment dat de atata stress...
Vreau sa fiu iar copil, sa ma joc in fata blocului si singura mea problema sa fie din nou faptul ca eu nu am penar cu pian si colegele mele au...
Vreau sa merg la inot si sa ma balacesc in bazin si sa sar in apa si sa iau burta, sa ma usture si sa ma cert eu pe mine ca am facut iar asta desi stiu cat e de dureros si neplacut...
VREAU...
Vreau..
vreau..
:(

Le fofileala...

Ma intreb, oare de ce inainte de fiecare examen, indiferent de materie...eu ma fofilez de la invatat... Ma apuca brusc durerile de cap, de burta, mi se face somn, sete, foame...
De aproape 17 ani se intampla la fel, mereu e la fel...oare o sa ma schimb vreodata? O sa reusesc sa devin si eu mai responsabila si sa ma achit de datoriile mele...sau asa o sa fiu mereu?
Maine poimaine ma angajez...o sa ma dea aia afara pe motiv de neseriozitate...si o sa-mi spuna, "Am avut o problema, OUT!!!"
Se pare ca nu sunt capabila sa fiu funny in perioada asta :P
Am uitat, eu luasem o decizie, acum o sa dau si in scris asta... incepand de ieri, am luat decizia sa dorm mai mult si mai sanatos...pana acum nu mi-a iesit miscarea :))
...poate maine, sau poimaine :))

Din capitolul "Intrebarea Retorica" :P

Ma intreb... de ce oamenilor li se pare ca dc te vorbesc pe la spate si iti zambesc in fata sunt mai buni...
De ce au impresia ca daca se prefac ca totul e in regula cand intri in incapere...si susotesc atunci cand iesi, nu ii auzi si totul e in regula dupa aceea...
Oare daca se susoteste in spatele meu, eu o sa inteleg unde si cu ce am gresit si data viitoare voi face lucrurile mai bine? Sau probail voi putea sa schimb cumva situatia...eventual sa imi cer si scuze...
De ce sunt oamenii parsivi? De ce sunt prefacuti... Oare chiar conteaza ce cred ceilalti despre noi? Oare chiar nu putem traii ....
Nu, cred ca nu putem...din asta suntem facuti.... parsivi si cu o dorinta imensa ca toata lumea sa ne placa. Daca nu ar fi asa nu m-as mai framanta acum... ar trebui sa nu-mi pese ca lumea nu ma place...
...si totusi imi pasa...
.
La dracu cu toti... prima zi din noua mea viata a fost destul de acra :P
Probabil din cauza durerii de cap...sper ca a doua zi sa fie mai buna :)

The first day of the rest of my life

Astazi am mers in facultate ca un elev silitor ce sunt...evident, nu pentru cursuri ci ca sa-mi platesc restantele. Iar in momentul in care ma indreptam morocanoasa spre camin (era prea de dimineata pentru mine, ora 12) m-a lovit:

Se termina facultatea... este ultima zi de cursuri...de maine sesiune, apoi licenta...apoi?!?

Apoi ce urmeaza?

Urmeaza un loc de munca plictisitor, griji, locuitul cu parintii din nou... singuratate...

Am observat mai nou ca oamenii se impart in alte categorii de clase. Nu mai sunt saraci si bogati, urati si frumosi... acum sunt cei singuri si cei cuplati... Petrecerile se organizeaza dupa acest statut, iesirile in oras, iesirile la cafea... pana si telefoanele se dau in functie de asta... viata e cruda :P

Si revenind la ziua de azi si nu la bazaconiile mele de constatari...

Astazi a fost ultima zi de cursuri, apoi urmeaza ultima sesiune, ultima tema, ultima restanta, ultima iesire in Piranha cea neincapatoare si plina de fum...

Scorpionului din mine nu ii plac partile astea cu "ultima".

Scorpionul din mine nu vrea sa accepte aceste schimbari si nici nu se simte confortabil cu ele...

Mi-a luat 5 ani sa ma obisnuiesc cu acest stil de viata, sa ma obisnuiesc cu chiulurile si fofilatul din diverse situatii, sa ma obisnuiesc sa traiesc cu inca 3 persoane in camera... acum trebuie sa schimb tot?...iar?

Nu vreau sa fiu om mare, nu vreau sa ma angajez, nu vreau sa am responsabilitati...si mai mult decat orice, nu vreau sa intru in batalia asta singura...

Trebuie sa revin cu un post mai vesel...viata nu e chiar atat de pesimista...sunt doar eu nedormita si morocanoasa...

This is not the end, is just the first day of the rest of my life!